Dupa ce a trait o viata plina de egoism, in care nu s-a gandit decat la el, nepasandu-i de cei din jur, un om a ajuns in iad.
Cat de mult s-a cait atunci pentru tot ce facuse! Dar era prea tarziu.
Cat de mult s-a cait atunci pentru tot ce facuse! Dar era prea tarziu.
Chinuindu-se zi si noapte in flacarile iadului, se ruga incontinuu:
Daca te vei urca pe el, vei ajunge in rai si vei scapa de chinurile de aici. Nespus de bucuros, omul a inceput sa se catare pe firul ce atarna deasupra iadului .Numai ca, pe masura ce se urca, a bagat de seama ca firul se subtia din ce in ce mai tare.
Cand s-a uitat dedesubt, sa nu-si creada ochilor!
Multi pacatosi se atarnasera de firul sau, incercand cu disperare sa scape din flacarile iadului.
In clipa aceea, firul s-a rupt si au cazut cu totii.
Firul acela era firul credintei si ar fi putut tine si tot iadul daca ai fi avut incredere in cuvantul lui Dumnezeu si daca nu te-ai fi gandit doar la tine.
Ai spus ca te-ai lecuit de egoism si ca acum iti pasa de aproapele tau, dar nu este adevarat.
Fiind la fel de pacatos si rau, firul nu te-a tinut; de aceea s-a rupt.
Poate ca va strange averi, dar in sufletul sau cu ce se va alege ?
"Nu fi iubitor de sine si vei fi iubitor de Dumnezeu!