Despre ziua de ajun .

Ajunul Craciunului , zi de colindat

Nasterea Domnului este anuntata in lume de crestini prin colinde, primii care pornesc cu colindatul, in dimineata de Ajun, fiind copiii si tinerii.

Acestia sunt primiti de crestini cu mere, nuci, covrigi si cu acele turte numite "Scutecelele lui Hristos".
Pentru ca pana dupa Sfanta Liturghie din ziua de Craciun este inca post, colindatorii trebuie si ei primiti cu daruri de post (covrigi, turte, nuci, fructe).

Ajunul Craciunului, cand preotul vesteste Nasterea Domnului

Tot in ultima zi a postului Craciunului, preotul umbla pe la casele credinciosilor cu icoana Nasterii Domnului, spre a vesti maritul praznic al Intruparii Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria.
 Din punct de vedere liturgic, putem spune ca aceasta traditie, a umblatului cu icoana, este un fel de slujba in afara zidurilor bisericii.
Este o slujba savarsita pe ulite si pe stradute, prin curti si prin case, pe la ferestre si pe la usi.
 Precum odinioara facea crainicul, parintele se straduieste a anuta in tot locul si pe tot omul o mare veste: Dumnezeu se face om, ramanand insa Dumnezeu!
 Astfel, singurul lucru nou sub soare se arata vrednic de o asemenea mare vestire.

Fiecare preot vesteste Nasterea Domnului in parohia lui.

 In functie de marimea parohiei, preotul poate incepe sa umble cu icoana mai devreme sau mai tarziu.
 Astfel, la sate, aceasta vestire se petrece chiar in ajunul Craciunului, pe cand la orase, unde parohiile sunt mai mari si credinciosii mai numerosi, preotii incep sa umble cu icoana ceva mai devreme.

Ajunul Craciunului modifica randuiala liturgica

In ajunul Craciunului se citesc "Ceasurile Imparatesti" si se savarseste Liturghia Sfantului Vasile cel Mare unita cu Vecernia.

 In cadrul acestor slujbe sunt randuite spre citire mai multe profetii din Vechiul Testament privind Nasterea Domnului.
Daca ajunul Craciunului cade intr-o zi de sambata sau dumnica, slujba numita "Ceasurile Imparatesti" se muta in vinerea dinainte, aceasta zi devenind "zi aliturgica", adica zi in care nu se savarseste Sfanta Liturghie".

 Aceasta slujba a Ceasurilor este numita astfel deoarece, in lumea bizantina, la aceasta participau si imparatii, iar la noi se aduna in biserica toata familia domneasca.
Daca ajunul Craciunului cade in zilele de luni pana vineri, in ziua de ajun se va savarsi Liturghia Sfantului Vasile cel Mare, iar in ziua praznicului se va savarsi cea a Sfantului Ioan Gura de Aur.

 Daca ajunul va cadea insa intr-o zi de sambata sau duminica, in ziua de ajun se va savarsi Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, iar in ziua praznicului se va savarsi cea a Sfantului Vasile cel Mare unita cu Vecernia.

Ajunul Craciunului, prilej de bucurie si rugaciune

Dupa noaptea de ajun, trei zile la rand, in toate bisericile se savarseste Sfanta Liturghie.

 Din pricina bucuriei marelui praznic al Nasterii Domnului, s-a randuit ca in perioada cuprinsa intre Craciunului si Boboteaza sa nu se faca ingenuncheri si plecaciuni.

 Exceptie fac insa canoanele primite de la duhovnic, savarsite in taina camerei fiecaruia.

"Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste si pamantul pestera Celui neapropiat aduce. Ingerii cu pastorii slavesc si magii cu steaua calatoresc, ca pentru noi S-a nascut prunc tanar, Dumnezeu Cel mai inainte de veci."

"Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii lumina cunostintei. Ca intru dansa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au invatat sa se inchine Tie, Soarelui dreptatii, si sa Te cunoasca pe Tine, Rasaritul cel de sus. Doamne, slava Tie!"

Credință și legende populare privitoare la originea termenului Crăciun

În folclor se spune că Fecioara Maria, când trebuia să nască pe fiul lui Dumnezeu, umbla, însoțită de dreptul Iosif, din casă în casă, rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost pentru a naște.

Ajunge la casa unor bătrâni, Crăciun și Crăciunoaie, însă nici aceștia nu o primesc, spre a nu le spurca locul prin nașterea unui prunc zămislit din greșeală.

 Nemaiputând merge, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile nașterii. Crăciunoaia, auzind-o, și știind ce înseamnă o naștere de copil, i s-a făcut milă de dânsa și s-a dus la ea, îndeplinind rolul de moașă. Crăciun, când a aflat, s-a supărat și i-a tăiat babei mâinile; apoi, înspăimântat de tot ce s-a întâmplat, a plecat de acasă.

Crăciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apă, l-a încălzit, și l-a dus să scalde copilul.

 Maria i-a zis să încerce apa, și când a bagat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc, mai frumoase decât erau înainte; de la această minune se crede că moașele au mâini binecuvântate.

 În altă variantă a poveștii, Maria suflă peste mâinile Crăciunoaiei și acestea cresc la loc.

Colindele de Crăciun

Sărbătoarea Crăciunului este anunțată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul și cu Steaua, pentru a vesti Nașterea Mântuitorului.

 De asemenea, o veche tradiție este „mersul cu icoana”, un fel de colindat care se face de către preoții comunității locale cu icoana Nașterii Domnului, binecuvântându-se casele și creștinii. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului și Anului Nou.

 Originea lor se pierde în vechimile istoriei poporului român.

 Evocând momentul când, la nașterea lui Iisus, s-a ivit pe cer steaua care i-a călăuzit pe cei trei regi magi la locul nașterii, copiii - câte trei, ca cei trei magi - merg din casă în casă cântând colindul „Steaua sus răsare...”, purtând cu ei o stea. Ajunul Crăciunului începe cu colindul „Bună dimineața la Moș Ajun!”, casele frumos împodobite își primesc colindătorii.

 Aceștia sunt răsplătiți de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri și chiar bani.

Unele cântece de colindat au fost realizate de compozitori de muzică cultă, cum ar fi: „Iată vin colindătorii” de Tiberiu Brediceanu, „O, ce veste minunată” de D.G. Kiriac, „Domnuleț și Domn în cer” de Gheorghe Cucu. Scriitorul Ion Creangă descrie în „Amintiri din copilărie” aventurile mersului cu colindele.

 Totuși, după o citire mai aprofundată a Evangheliilor, aflăm că vizitatorii care veniseră cu daruri la Isus, nu erau regi, ci astrologi (numiți pe atunci magi sau vrăjitori) veniți din Est, probabil din zona Babilonului.

 Încă un aspect interesant este faptul că nu e menționat nicăieri numărul astrologilor și numărul darurilor, ci doar tipul darurilor: aur, tămâie albă și smirnă.

Colindele, precum și obiceiurile colindelor sunt prezente și la alte popoare, și s-ar putea ca ele să dateze din timpul romanizării.

Despre Sarbatoarea Sf . Arh .Mihail si Gavriil - 1 -

Rudolf Steiner îi numeşte pe arhangheli spirite ale focului. Conform învăţăturilor egiptene ei sunt inpiratori şi călăuze ale marilor comunităţi, grupuri sau popoare. În sufletul fiecărui popor se exprimă viaţa unui arhanghel. Arhanghelii asigură armonia dintre viaţa individuală şi cea a colectivităţilor umane (popoare, neamuri). Ei stabilesc legături între sufletele individuale şi sufletele naţionale.
Arhanghelii au ca atribute esenţiale: ridicare de laudă lui Dumnezeu, mărturisirea credinţei lor, prin fapte şi punerea necondiţionată în slujba dreptăţii divine. Acest ordin aduce acelora care îi invocă ajutorul o protecţie divină infailibilă. Guvernatorul arhanghelilor este Mihail.

Spirite ale focului divin purificator, arhanghelii au ca principală misiune ducerea la bun sfârşit a planurilor divine pe Pământ. Ei veghează asupra destinului spiritual al umanităţii, inspirând, protejând şi ghidând marile colectivităţi umane. Arhanghelii sunt fiecare dintre ei conducătorii unor mari legiuni de îngeri în lupta împotriva forţelor întunericului. Cabaliştii intrau uneori în transă şi comunicau cu DUMNEZEU prin intermediul Arhanghelilor. În tradiţia românească, ei mai sunt numiţi şi sfinţii voievozi, prin echivalarea termenului grecesc care înseamnă „fruntaşi ai îngerilor”. Arhanghelii supraveghează îngerii păzitori şi celelalte cete de îngeri din apropierea noastră, indiferent de misiunea lor.
Marele angelolog Dionisie Areopagitul îi descrie astfel: „Sfânta treaptă a arhanghelilor, prin locul ei ierarhic care este cel mijlociu menţine de fapt în legătură pe cele de la margini. Căci în realitate ea comunică atât cu prea sfinţii Întâietori cât şi cu sfinţii Îngeri. Cu cea dintâi pentru că este întoarsă către Începutul cel care este mai presus de fiinţă, iar cu îngerii pentru că ea este, în acelaşi timp o şi o treaptă tălmăcitoare, primind iluminările dumnezeieşti de la Întâietori, în mod ierarhic şi vestindu-le Îngerilor în chip îngeresc şi în continuare, prin Îngeri, descoperindu-ni-le nouă, pe măsura sfinţeniei fiecăruia dintre noi şi iluminându-ne astfel în chip dumnezeiesc”.
Fiinţa umană care reuşeşte, datorită purităţii şi deschiderii sale sufleteşti, să intre în comuniune cu ierarhia angelică a arhanghelilor îşi poate trezi şi amplifica prin intermediul lor o gamă foarte variată de stări, cum ar fi: bucuria, împlinirea, umilinţa, aspiraţia spirituală, detaşarea, pacea, luciditatea, dragostea pentru toate fiinţele umane şi iubirea pentru Dumnezeu.
În creştinism, cei mai cunoscuţi arhangheli sunt Mihail („Cel care este asemenea lui Dumnezeu”), Gabriel („Dumnezeu este puterea mea”), Rafael („Dumnezeu care vindecă”) şi Uriel („Focul purificator al lui Dumnezeu”), iar în Apocalipsă sunt menţionaţi 7 arhangheli care stau înaintea Tronului lui Dumnezeu. În tradiţia islamică sunt cunoscuţi doar patru, iar în tradiţia ebraică se vorbeşte despre 12 sau chiar mai mulţi arhangheli. Fiecare arhanghel este descris în mod tradiţional ca având anumite atribute specifice, astfel încât ajutorul său este cerut în mod predilect în anumite situaţii.
Arhanghelul Mihail, considerat conducătorul lor, este binecunoscut în special pentru rolul său protector. Tocmai de aceea, el este deseori reprezentat biruind un balaur, simbol al forţelor întunericului. Fiind prin excelenţă eroul luptător al lui Dumnezeu, el este totdeauna reprezentat ca fiind tânăr şi foarte frumos şi el îi inspiră şi îi susţine pe toţi cei care luptă cu curaj împotriva forţelor răului.
Arhanghelul Gabriel este menţionat de patru ori în Biblie, de fiecare dată având rol de mesager divin. El este Îngerul Bunei Vestiri, care i-a anunţat Fecioarei Maria naşterea Mântuitorului. În tradiţia islamică Gabriel este considerat spiritul divin al adevărului sub protecţia căruia s-a născut Islamul. Profetul Mahomed afirma că arhanghelul Gabriel, cel cu 140 de perechi de aripi, i-a dictat Coranul vers cu vers. În reprezentările iconografice creştine, arhanghelul Gabriel ţine în mână un crin, simbol al purităţii şi al splendorii divine.

Despre Sarbatoarea Sf . arh . Mihail si Gavriil -2 -

Arhanghelul Mihail

Idee-forţă: Îmi trăiesc viaţa integru, luptând pentru adevăr şi dreptate.

Simbolism: Arhanghelul Mihail (Michael) este prin excelenţă luptătorul luminii, care triumfă asupra obscurităţii forţelor răului. În icoane, el ţine în mână o balanţă cu care cântăreşte faptele oamenilor în ziua Judecăţii de Apoi, precum şi o spadă cu ajutorul căreia îl supune pe Satan şi puterile întunericului. Este deseori reprezentat învingând un dragon (balaur).

Funcţie angelică: Conducătorul Oştilor Cereşti

Darurile spirituale pe care ni le oferă: Ne întăreşte sufletele şi ne susţine în lupta cu forţele răului, fie că este vorba de aspecte exterioare sau de aspecte şi tendinţe negative care încă mai există în fiinţa noastră; ne susţine atunci când suntem singuri.

Numele arhanghelului Mihail (Michael) înseamnă în limba ebraică „Cel care este asemenea lui Dumnezeu”. El este cel pe care îl invocăm pentru a ne susţine în lupta noastră cu forţele răului. Este cel care ne ajută să descoperim lumina din interiorul nostru. Istoric, el este considerat protector al Israelului şi al Bisericii Catolice. Este sfântul patron al poliţiştilor şi soldaţilor, dar şi al copiilor mici şi se spune că îi veghează pe pelerini şi pe străini. El este un luptător de temut, Prinţ al Armatelor, care luptă pentru dreptate şi îi ajută pe cei care se confruntă cu situaţii dificile. Mihail este totodată cel care dăruieşte răbdare şi fericire.

Lui îi este asociat elementul subtil Foc, care simbolizează arderea a tot ceea ce este trecător astfel încât să rămână şi să strălucească numai lumina pură şi esenţială. El mai este numit şi Binevoitorul Înger al Morţii deoarece ne conduce către nemurire, fiind totodată cel care „cântăreşte” sufletele, punând în balanţă faptele lor bune şi rele, la Judecata de Apoi.

Tradiţiile iudaică, creştină şi islamică îl consideră la unison pe Mihail ca fiind cel mai mare printre îngeri. El mai este cunoscut sub diferite nume, precum Purtătorul Cheilor Raiului, Conducător al Arhanghelilor, Înger al Pocăinţei, milei şi sfinţeniei, Prinţ al Prezenţei Divine, Gardianul lui Iacob, Îngerul tufişului în flăcări.

El este un neobosit luptător al binelui şi întotdeauna îi sprijină pe cei care sunt umili. Mihail îi inspiră pe cei care trudesc în singurătate şi întotdeauna este gata să întindă o mână de ajutor celui aflat în necaz sau suferinţă.

Îl putem ruga pe Arhanghelul Mihail să ne ajute să ne controlăm şi să ne depăşim tendinţele negative care mai subzistă în fiinţa noastră. De câte ori ne simţim depăşiţi de evenimente sau situaţiile vieţii par să se deruleze implacabil, el ne poate ajuta să avem o viziune mai elevată, spirituală, înţeleaptă, asupra vieţii noastre. Misiunea lui este să ne ghideze şi să ne protejeze împotriva nedreptăţii şi să ne ajute să ne deschidem fiinţele către ceea ce este etern şi nepieritor. Îl putem ruga să ne ajute în orice situaţie în care ne simţim copleşiţi sau singuri şi avem nevoie de ajutor.